Scrisoare tarzie…

Incropiti bâlciuri cu caravane, microbuze si autobuze electorare, împartiti înghetata celor carora n-au avut bani s-o mai guste de ani de zile. Aratati-le privelisti cu gheene imputite de oras celor neobisnuiti cu peisajul citadin.

Pacalitii ca vor avea libertate. Mai precis liberare.

Promite-ti-le ca peste 20 de ani o blonda mondena va reprezenta latura turistica a tarii si ca nu va avea importanta câte clase vor avea pentru ca toti vor ajunge aceeasi datori. Aceiasi platitori pe veci pentru niste greseli inevitabile ce deriva din simpla dorinta incapatanata de liberare…

Spuneti-le ca unii din ei vor avea mai mult tupeu si nesimtire si vor face averi furand, pe cand altii cu mai multa mustrare de constiinta vor fi salahori asudati prin tari straine. Pentru ca va veni vremea cand tinerii se vor vrea stapani pe tara, pe Europa, pe viata lor… Spuneti-le ca abia atunci va incepe asuprirea sistemului democratic; ca abia atunci vor aparea sugatori si lipitori ce ii vor lasa nu doar fara de posesiuni materiale, dar fara de vlaga si cu din ce in ce mai multe resentimente fata de ceva ce azi e (poate) un vis frumos.

Mai promiteti ca artistii vor fi apreciati din ce in ce mai putin in tara natala, si ca arta nu va mai face doi lei. Ca vor trebui sa mearga prin muzee din Berlin si Barcelona ca sa afle de existenta fratilor talentati oropsiti de sistem.

Promiteti-le toate astea tinerilor ce or sa moara in decembrie 1989.

Cu sinceritate,
un cetatean trist.